Arta de a trăi încet

Articol de



Am avut noroc poate să descopăr că grija față de mine se traduce în multe alte planuri, multe independențe de mine. Am făcut din pasiunea mea, starea de bine, hygge, wellness, zen, tihna sau cum vreți să îi spunem, un stil de viață, o profesie și o self-science, o știință dezvoltată în jurul meu. Știu, suntem învățați că e nepoliticos, aproape agresiv, să spui că ai grijă în primul rând de tine, că încerci să descoperi întâi cine ești și cum poți să evoluezi tu, apoi să ai grijă de alții. Dar asta e ordinea firească: umple-te pe tine de tot ce îți face bine, umple-te de lucruri mici, de o carte pe care nu vrei să o termini niciodată, de un ceai de mușețel care te transportă în copilarie, de fiecare moment petrecut pe salteaua de yoga, tu imprietenindu-te cu corpul tău prin mișcare conștientă, respirație, mâncare, tu gătindu-ți sattvic, echilibrat, bucurându-te de arome și de intenția de a mânca, să iți așezi masa frumos și curat chiar dacă ești singur acasa, de strâns bani pentru momente, pentru pasiuni, pentru călătorii, pentru experiențe care te pot purta mai departe în tine, de lucruri găsite la un târg de vechituri care iți aduc puțin din energia altui timp.


Stilul meu de viața de acum a făcut multe volute până a ajuns aici. Filozofia mea de viață este cea a lui Brâncuși care spunea că sculptura trebuie să fie epurată de tot ce este superfluu, în plus, până când ajunge la forma sa cea mai pură, la expresia cea mai curată. Practica de acum, inflentața de Guruji, B.K.S. Iyengar, felul în care mănânc și rutina de ingrijire iși trag seva din credința că less is always more, mai puțin e întotdeauna mai mult. In 2006 făceam prima intrare într-un blog online și îmi defineam un credo care m-a ajutat să mă descopar și să încep lucrul la mine. Scriam atunci despre un concept nou descoperit de mine: Slow Living. Arta de a trai încet.


1. Trăiește încet

Simplifică, creeaza mai mult spațiu. Auziți și citiți despre asta de pe bloguri (eu urmăresc de exemplu, becoming minimalist) dar ați făcut vreodată o listă mentală sau în scris despre ce ar însemna viața voastră simplificată? Ce lucruri materiale ați dona, vinde, arunca fiindcă ocupă spațiu degeaba? Am citit odata ceva ce a ramas cu mine, cât e mp din casa în care locuiți? În Brașov cam 1200 €/mp. Puteți să vă imaginați că platiți 1200 € pentru un mp de junk? Care sunt lucrurile care iți ocupă mult timp și nu ești prezent în ele, poate nu ți-au câștigat dragostea față de a le face, poate nu le vezi rostul? Poți să le simplifici făcutul? De exemplu, mie nu îmi place să calc. Am găsit nu una, ci trei soluții: 1) calcă mama care face acest lucru aproape terapeutic, o relaxează; 2) Stația de Călcat, o companie care vine și iți ia decălcatul de acasă și ți le aduce înapoi perfecte; 3) nu cumpăr materiale șifonabile, le strâng în mână înainte de a le cumpăra și astfel, îmi pot folosi fierul de călcat cu abur pentru cât e necesar la ce am.


A trăi încet înseamnă să iți faci timp să fii în lucruri, să ți le faci ale tale, să nu fii pe fugă cu nimic din ce iți place și, când tragi linie, în ciuda compromisurilor la care ne invită viața pentru a păstra un echilibru, să fii mai pe plus cu lucrurile pe care iți plac decât cu cele care nu. Pentru mine e încet și lung timpul de duș, de Abhyanga (masaj cu ulei cald pe tot corpul), cititul, cafelele, timpul cu prietenii, ritualul cumpararii florilor, timpul cu Marley cel simpatic și frumos, timpul cu Iulius, mic-dejunurile in farfurii albastre, Yin Yoga si Yoga Nidra.


2. Creează o rutină

Când am început să studiez Ayurveda, marele meu interes era vizavi de îngrijirea corporală, fiindcă așa am ajuns la această știință. Printre primele concepte care și-au făcut loc înspre urechea mea deschisă a fost Dinacharya- importanța unei rutine. Felul în care îmi aleg produsele de îngrijire reflectă filozofia lui less is more. Datorită muncii mele ca și creator de concepte spa, am trecut prin rutine de îngrijire extrem de detaliate (cum ar fi tehnica japoneza de curațare a feței, despre care o sa vă povestesc la un moment dat), până când am ajuns la varianta de acum. Pielea este mai mult decât o barieră către lumea de afară, este un organ care absoarbe tot ce punem în el. Inclusiv emoții. Așa că, atunci când îmi aleg ce pun pe corp sau față vreau să fie cât mai curate posibil, bazate pe uleiuri din plante, scruburi și măști cu minimum de ingrediente (învățați să citiți lista INCI de pe spatele cutiilor). Îmi rotesc serumurile și uleiurile în funcție de sezon și de ce are nevoie corpul meu. Preferatul meu acum este o minune de la ILA, un brand organic, un ulei cu ienupăr, geranium și ulei de trandafir. Ulei de trandafir folosesc și pentru față, ulei și pentru curățare. Iubesc uleiurile aromatice calde mai mult decât orice alt produs și am învațat să îmi fac infuzii ayurvedice de uleiuri.


Am observat că, cu cât lucrurile sunt mai disciplinate în viața mea, cu atât sunt mai simple. Nu sunt un om al dimineții dar, de când cu Marley, am devenit. Prietena mea, A. se trezeste la 5 și sunt invidioasă (cum spun spaniolii, envidia mas sana), până la ora la care ma trezesc eu, deja are câteva ceasuri de pace în avans. Unele aspecte ale unei rutine zilnice sunt ușor de incorporat în viața de zi cu zi, în timp ce altele sunt mai solicitante, necesitând mai multă angajare și efort. Ce vă sugerez ca și strategie este să începeți cu lucruri mici și să adaugați pe parcurs. Nu prea cred în disciplina militară dintr-o dată.


Ce vă recomand din toate practicile ayurvedice care pot fi incluse in Dinacharya:


  • Vă sugerez ca, dacă aveți incorporată practica de yoga, meditația, pranayama sau journaling în viața voastră, să faceți acest lucru înainte de micul dejun. Considerați pacea din casă care ne este accesibilă în aceste ore ale dimineții, când înca oameni și lucruri sunt cufundate în somn sau în semi-trezie. Este un timp aproape magic și foarte pur. E nou.

  • Alegeți un minimum de produse de ingrijire pe care să le folosiți. Dimineața clătiți gura cu ulei, oil pulling, o tehnică de curațare a intregii guri, faceți un duș energizant și hrăniți (da, hraniti) corpul cu ulei aromatic cald. Orele dimineții sunt foarte puternice în ceea ce privește potențialul nostru de schimbare pozitivă, sunt momentele perfecte de a ne angaja în acțiuni de iubire de sine, practica reflexivă și re-patternare, însemnand schimbarea obiceiurilor mai puțin prietenoase. Este rama în care vei așeza întreaga zi, sămânța zilei este în ce faci dimineața.

  • Când mâncați, mâncați cu intenție: este unul dintre lucrurile esențiale. Există un concept, Bhoj Kriya, curățarea/purificarea prin mâncare care mi se pare incredibil. Suntem atât de neatenți și neștiutori cu ceva atât de important! Mie una mi-au trebuit mulți ani pe Pământ ca să învaț că fiecare act de hrănire trebuie să fie conștient, cu intenție și în perfectă prezență.

  • Odihnește-te. Cum, când ai atâtea de făcut? Parcă nici mintea nu colaborează când aude de odihnă înainte de orele somnului. Dar odihna este esențială, la fel ca mâncarea, la fel ca îngrijrea corpului. Nu știm să ne oprim când suntem epuizați, când nu mai dăm randament de niciun fel și cultura celor 8 ore obligatorii de muncă nu încurajează un pui de somn la prânz. Dar eu da. Jumatate de ora de odihnă atunci când corpul ți-o cere este o resetare binevenită. Nivelul meu de energie, răbdarea, empatia, toate sunt direct proporționale cu cât de odihnită sunt. Ascultă-ma și fa-ți un obicei din a iți lăsa corpul să nu facă nimic timp de 30 de minute când vii de la muncă, inchide ochii și oprește robinetul gândurilor, aducând atenția în spațiul dintre sprâncene. Totul devine mai ușor.



3. Medice, cura te ipsum!

Doctore, întâi vindecă-te pe tine. Două moduri de a citi această frază și de amandouă avem nevoie aici. Într-un mod, accentul cade pe medicul care trebuie întâi să se vindece pe sine pentru a putea da energie și timp în vindecarea altora. În cel de al doilea fel, o interpretare subtil derivată din prima, medicul trebuie să demonstreze că știe a aplica vindecarea, folosindu-se pe sine însuși ca și cobai pentru practicile sale.

Vrei să ai de dat? Întai, dă-ți ție. Dăruiește din preaplin, nu pot spune suficient lucrul ăsta. În Laur, minunata carte a lui Evgheni Vodolazkin, personajul principal (damnat, tămăduitor, călugar, rătacitor, sfânt) primește o pâine, singura lui mâncare la un moment dat, care sporește în fiecare zi, hrănindu-l mereu. Este o metaforă, bineințeles. Cauta această pâine care te hrănește mereu și fii demn să o primești. Big words, huh? De fapt, închid cercul și spun din nou lucrul de la care am pornit și o să spun o metaforă (am terminat Literele, așa că asta sunt): ieși cu felinarul înaintea ta, întampina-te.